Andra Elena Toader, fata din Bacău, rănită in Colectiv, despre care nu aminteste nimeni. . .

Precizez de la început ca aceasta postare e cu si despre COLECTIV. Nu fac referire la folosirea tragediei ca laitmotiv politic... Nu face obiectul AICI și ACUM. Iar eu nu fac politica. Deloc.

Cred că sunt mai bine de trei ani, poate de când nu am mai scris nimic pe nicăieri.Cel putin, notabil. Am gândit multe, dar am scris puține. Într-un cuvânt mai precis si concis : am abandonat . Caracteristic țării acesteia.

Nici acum nu am multe de zis...cel putin, nu despre mine. Și nici despre lupta asiduă pentru putere, care își poartă vocile pe brațe invizibile, precum un corn râvnit, al abundenței. E altă poveste...ce ma depășeste. Și vreau , mai presus de toate, să îmi pastrez decența.

După noaptea fatidică, de vineri spre sâmbătă, s-au schimbat multe in România, mai ales in suflete.
 Unii dintre noi își plang morții, alții asteaptă , cu inima cât un purice, pe holurile spitalelor din Bucuresti, o veste, o rază de speranță, cât de mică.
Ceilalti se roagă in taină, prin diferite colțuri din țară, cu lacrimile înnodate in barbă, așa cum fac și eu. Tragedia din Colectiv a lovit în noi, precum o sabie tăioasă, crestându-ne fericirea din frunte, până în tălpi... și ne-a redus la o tăcere colectivă.

Revenind la tragedia in cauza, care a mișcat inimi de pe tot mapamondul si a îngenunchiat pe veci destine... afirm următorul lucru.... au trecut șase zile, 6 zile în care în presa locală nimeni nu a scris că și noi avem victime printre cei din Colectiv.
Eu știu cel putin două.
Dintre care una e mai grav. Și zace pe un pat de spital, în comă, cu traheea arsă, cu arsuri pe tot corpul ... și cu viitorul, cel putin acum, fără orizont.
Numele ei este ANDRA ELENA TOADER.

 Și pot spune doar atât : e una dintre cele mai altruiste persoane care există.
 Un spirit tânăr, plină de viață.
 Toată un zâmbet, care acum i s-a șters tot de pe față... și zâmbet și lumină.

Aseară am iesit la manifestația în cauză, crezând în prostia mea, că se va pune accent pe situația victimelor din Colectiv, că cineva va pronunța numele ei.
Pregătisem poze cu ea, mesaje pentru ea.... dar am nimerit la altă piesă de teatru.
 Una regizată prost. 
Am plecat spășită spre casă și cu lacrimi in ochi. Ale mele și ale tuturor prietenilor Andrei, în numele cărora m-am prezentat acolo.

Bacăul are victimele lui...are pătrățica lui de suferință... și nimeni nu a arătat niciun gram de păsare până acum. Vrem schimbare? Dar unde e schimbarea din noi? S-a întrebat cineva ”AVEM SI NOI VREUN DECEDAT/ VICTIMA ARSĂ PE LISTELE ALEA?!? ”

 Și -a pus cineva întrebarea aceasta? 

Urmată de firescul ” Hai să facem ceva pentru ei.” ?

Știti, voi cei  care le știți pe toate, cine e ANDRA ? .... dacă tot îi folosiți spatele mistuit de flăcări, ca să urcați pe scară și să fiți CINEVA...Știti pe ce strat de piele arsă vă construiti viitorul?

Vă pasă? 

Vă gândiți cândva să îi spuneți măcar un mulțumesc?

Mie îmi pasă de Andra. Nouă ne pasă de Andra. Noi, prietenii ei de o viață. 

Andra e un om, nu un număr, nu un nume pe o listă. 

Andra e un suflet. 

Andra lupta acum. 

Andra azi a reacționat prima oară la stimuli.

 Andra nu mai are trahee.

 Andra respira printr-un tub. 

Andra a facut infectie la răni. 

Andra e într-o beznă totală si se luptă pentru viața ei, fiecare secunda.

 Andra și-a stabilizat respirația azi.

 Andra e PRIETENA MEA. 

Dacă acest cuvânt - COLECTIV- v-a deșteptat români, din somnul cel de "moarte"... rugați-vă și pentru Andra noastră... să o trezească și pe ea , din al ei... Apoi, reluați-vă, unii... piesa de teatru... ABSURD.